L'UPTĂ, lupte, s.f. 1. Încăierare, bătaie între două (sau mai multe) persoane (de obicei fără folosirea armelor), care caută să se învingă una pe alta (sau unele pe altele). ◊ Luptă dreaptă = luptă (1) corp la corp, fără arme si fără viclesuguri. ♦ (La pl.) Ramură sportivă în care se întrec, după anumite reguli, doi luptători. ◊ Lupte clasice (sau greco-romane) = formă de lupte în care procedeele tehnice reglementare se aplică numai la parte superioară a corpului (de la linia de centură în sus). Lupte libere = formă de lupte la care procedeele tehnice se aplică la oricare din părţile corpului, putând fi executate si cu ajutorul picioarelor. 2. Ciocnire armată între două forţe inamice; bătălie. ♦ Fig. Ciocnire între două forţe care acţionează în sens contrar. ◊ Luptă de clasă = (în teoria marxist-leninistă) luptă desfăsurată pe plan economic, politic si ideologic între clase cu interese fundamental opuse. 3. Străduinţă depusă de cineva pentru a învinge o greutate, o nevoie sau pentru a se apăra. 4. Străduinţă depusă de cineva pentru a combate o idee, o concepţie, o deprindere; combatere. - Lat. lucta.
Sursă : DEX'98 (25503)  - rscurt

LUPT'A, lupt, vb. I. 1. Refl. recipr. A se bate corp la corp cu cineva. 2. Refl. recipr. si intranz. A se război, a purta război, a fi în război cu cineva. ◊ Expr. (Refl. recipr.) Se luptă ziua cu noaptea = se face ziuă. 3. Refl. si intranz. Fig. A se împotrivi, a se strădui să învingă o greutate, un obstacol. 4. Intranz. Fig. A se strădui să obţină ceva. - Lat. luctare.
Sursă : DEX'98 (42751)  - ana_zecheru

Luptă ≠ pace
Sursă : Antonime (71356)  - siveco

L'UPTĂ s. 1. v. bătaie. 2. v. bătălie. 3. (SPORT) (pop.) trântă. 4. v. concurenţă.
Sursă : Sinonime (191869)  - siveco

LUPT'A vb. 1. a se bate, a se întrece, a se măsura. (Hai să ne ~ în luptă dreaptă.) 2. (MIL.) a se bate, a se război, (înv.) a combate, a se osti, a se răgloti, a voinici. (S-a ~ mult cu dusmanul.) 3. v. strădui.
Sursă : Sinonime (191867)  - siveco

lupt'a vb., ind. prez. 1 sg. lupt, 3 sg. si pl. luptă
Sursă : DOR (258896)  - siveco

l'uptă s. f., g.-d. art. l'uptei; pl. l'upte
Sursă : DOR (258900)  - siveco

L'UPT//Ă ~e f. 1) Încăierare, bătaie între două sau mai multe persoane. 2) Întrecere sportivă între doi luptători. 3) Ciocnire între două forţe armate dusmane. 4) fig. Ciocnire între două forţe (tendinţe) care acţionează în sens contrar (pe plan politic si economic). 5) Efort, străduinţă pentru a învinge o greutate, pentru a-si crea condiţii normale de trai. 6) Efort, străduinţă pentru combaterea unor idei sau concepţii. [G.-d. luptei] /<lat. lucta
Sursă : NODEX (341975)  - siveco

A SE LUPT'A mă lupt intranz. 1) A se bate corp la corp (unul cu altul). 2) A fi în luptă (unul cu altul); a purta război (unul cu altul). 3) fig. (despre persoane) A face încercarea de a învinge o greutate, de a atinge un scop etc. ◊ Se luptă ziua cu noaptea se face ziuă; se luminează de ziuă. /<lat. luctare
Sursă : NODEX (341974)  - siveco

A LUPT'A lupt intranz. 1) A fi în luptă. ~ cu dusmanul. ~ corp la corp. 2) A face să se lupte. /<lat. luctare
Sursă : NODEX (341973)  - siveco